Despre stangaci...la biblioteca

Acum cateva zile am facut o incursiune fulger printre cartile unei impunatoare biblioteci din Capitala. Pentru gasirea cartii cautate, am apelat la un angajat al institutiei, localizat in fata unui monitor de calculator. Era un tanar la vreo 35 de ani, foarte slab, avand proptita pe nas o pereche de ochelari cu lentile groase si rame asijderea. Mi s-a parut genul de om timid si respectuos, pe care te simti obligat sa-l iei cu binisorul. Si asta, pentru ca nu cumva, in valtoarea unei discutii mai libere, sa scapi vreun cuvant care sa fie considerat ofensator, sau rostit pe o tonalitate apreciata ca fiind mai ridicata decat media. Asadar, iata-ma fata in fata cu acest cerber pasnic al bibliotecii.
Am intrebat de cartea pentru care venisem. Dupa ce intrebarea mea a ajuns la destinatar, am avut certitudinea celor ce mai devreme fusesera doar niste aprecieri privitoare la caracterul omului cu calculatorul. Blajin, vorbind de parca vroia sa nu supere pe cineva, s-a oferit sa ma ajute. In urma unor cautari, s-a dovedit ca nu aveau cartea pe care o vroiam. Cum am un blog in care scriu despre stangaci, m-am hotarat ad hoc sa intreb daca nu cumva au carti care sa abordeze acest subiect. Nu stia daca exista prin biblioteca o astfel de carte, cel mai probabil nu exista, dar putea sa caute. Avea nevoie de niste indicii care sa-l scoata din impas. Gasind ca problema tinea de registrul medicinii, m-a intrebat care e denumirea medicala pentru persoanele stangace. Luat prin surprindere de o asa intrebare, am batut in retragere, incercand sa gasesc un raspuns. Era ceva nou, nu mai auzisem ca stangacia sa fie etichetata medical, sa poarte vreun nume cu iz de spital. I-am spus si lui asta. S-a lasat o liniste apasatoare, problema parea una foarte complexa si nimeni nu avea vreun indiciu despre cum putea fi abordata. Deodata, omul veni cu solutia salvatoare.

In sala in care ne aflam si-n care trona calculatorul, se aflau si cateva mese. Pe scaunele aferente acestora stateau cateva persoane care pareau adancite in lectura. Una din aceste persoane era un batranel mustacios, cu parul alb, trecut de 80 de ani, care rasfoia tacticos cateva pagini. Asa cum aveam sa aflu in secunda urmatoare, fusese medic la viata lui si urma sa ne salveze din impasul in care ne aflam.

- Domnule doctor, isi incepu tanarul bibliotecar intrebarea, cum se numesc stangacii in medicina ?

- Mai tare, ca nu aud !

Intrebarea fu repetata pe un ton eficient.

- Stangaci, cum sa se numeasca !? veni raspunsul doctorului

- Aha.

Pauza de gandire.

- Dar trebuie sa tina de un domeniu medical, de o specialitate, nu-i asa ? intreba bibliotecarul

Domnul doctor mustaci putin, facu cateva volute cu mainile prin aer, dupa care dadu verdictul:

- Nu exista vreo ramura a medicinii care sa se ocupe special cu asta, dar tine de sistemul nervos.

Toata lumea era edificata. Misterul fusese elucidat, cazul rezolvat.

Totusi, batranelul simpatic, a tinut sa faca niste precizari:

- Stangacii intuiesc inainte sa cunoasca, sunt niste persoane intuitive.

A continuat prin a spune care e termenul folosit de spanioli, greci si latini pentru desemnarea unui stangaci.
Toata lumea din sala abandonase pentru cateva clipe orice activitate si asculta cu mare atentie dialogul purtat pe un ton aproape rastit, datorita problemelor auditive ale domnului doctor, acum pensionar. Desi eruditia lui impresionase deja audienta, s-a simtit dator sa completeze:

- Cezar, Napoleon, Alexandru Macedon, au fost stangaci. Si eu sunt stangaci ! Si spunand ultima propozitie, se batu in piept cu mana dreapta, avand degetele stranse ca pentru semnul crucii. Apoi se apleca asupra lecturii din care fusese interupt, semn ca discutia luase sfarsit.

Foarte amabil, bibliotecarul s-a oferit apoi sa-mi caute niste carti care vorbeau despre sistemul nervos, in ideea ca ar putea cuprinde ceva despre stangaci. Am refuzat politicos, intuind ca demersul ar fi semanat cu o cautare a acului in carul cu fan, fiind din fasa sortit esecului. In plus, ma grabeam, si nu ma vedeam rasfoind tomuri de medicina, pentru a gasi ceva ce (mai mult ca sigur) nu aveam sa gasesc. Pana si legendarul Sisif ar fi avut sanse mai mari in incercarea de a-si rostogoli bolovanul pana in varful dealului fara sa-i cada indarat, comparativ cu mine, in incercarea de a da peste ceva care sa ma intereseze, in niste catastife scrise pentru medicinisti.

Mi-am indepartat repede din minte imaginea cu Sisif razand spre mine triumfator din varful dealului si m-am indreptat spre iesire. Pana sa ies, omul de la calculator a tinut sa-mi spuna ca are si el o matusa stangace.

Desi nu gasisem nimic din ce cautasem, am plecat cu sentimentul ca mai exista oameni saritori in Romania, dornici sa ajute, sa se faca utili. In plus, scena cu domnul doctor m-a binedispus si mi-a intarit convingerea ca intelectualii din generatia lui au fost bine scoliti, capabili sa tina prelegeri savante chiar si la varste venerabile.