Confesiunea mainii stangi a unui stangaci oarecare

Bine v-am gasit ! Sunt eu, mana stanga ! Acel membru superior al corpului uman, care porneste din umarul stang, e format din o gramada de chestii (27 de oase, 28 de muschi, 3 nervi principali si doua artere majore) si se termina cu 5 degete. M-am hotarat sa va spun si voua cateva din bucuriile si necazurile mele de peste zi.

Intamplarea face sa apartin de o persoana stangace, care insista ca eu sa muncesc mai mult decat sor'mea, mana dreapta. In conditiile astea, ei ii revin doar cateva atributii: click-aie putin din mouse, taie uneori mancarea cu cate-un cutit si schimba vitezele de la masina. Asta da viata ! Si vorb-aia, e sanatoasa tun, la fel ca mine. Imi da impresia ca se cam fofileaza si reuseste sa scape cu putine obligatii.

Eu muncesc cu norma intreaga, iar ea doar ma completeaza din cand in cand. Dati-mi voie sa ma explic.
Incep munca de dimineata. Amestec cu lingurita in cana cu ceai, storc o felie de lamaie si, in general, alimentez persoana despre care v-am vorbit mai sus. Dupa asta, o sprijin pe fitoasa de sor'mea in chestiunile ce tin de igiena si o ajut sa incheie niste nasturi de la haine sau sa faca funda la sireturile de la pantofi. Apoi insfac cheile de la casa si am grija sa le rotesc in yala usii. Tot mie mi se da in primire o servieta de cateva kilograme, pe care trebuie s-o car pret de o buna bucata de drum pana la o cladire cu birouri. Acolo merge zilnic, de luni pana vineri, persoana de care apartin. Nu ma plang de ea. O obliga pe sor'mea sa ma ajute sa ma spal, sa imi taie unghiile de la toate cele cinci degetele, sau sa ma acopere iarna cu o manusa, ca nu cumva sa deger de frig. Spun ca o obliga, pentru ca ea, de capul ei, n-ar face nimic pentru mine. Cred ca e invidioasa pentru ca eu capat mai multa atentie.
In fiecare zi primesc cate un stilou sau un pix, dupa caz, pe care trebuie sa-l conduc pe hartie. Insir o gramada de litere: mari, mici, rotunde, patratoase, inghesuite sau desirate. M-am cam saturat. Uneori tresar cand vad ca persoana de care sunt atasata se enerveaza (probabil din cauza cuvintelor scrise) si ma face sa strang hartia in pumn. Ma rog, nu ma priveste motivul, dar nu prea-mi convine sa mazgalesc hartia cu o gramada de semne, pentru ca apoi s-o arunc la gunoi. Macar sa obosesc cu folos. Si sor'mea, mana dreapta, ce credeti ca face in tot timpul asta ? Sta. Sta !!! Imi vine sa-i dau o palma.
Unde mai pui ca ma lovesc zilnic (la propriu) de o gramada de lucruri neplacute. Multe din obiectele pe care trebuie sa le utilizez sunt fabricate intr-un mod ciudat, care ma incomodeaza teribil. Nu stiu cum se face ca i se potrivesc foarte bine sora-mii, mana dreapta. Dar cum ea e solicitata putin, eu trebuie sa-mi chinui degetele pana la urma.
Mai e o chestie pe care n-o suport si pe care insist sa v-o spun si voua. Uneori trebuie sa apuc niste greutati din fier, pe care am obligatia sa le ridic si sa le cobor. Se cheama antrenament. Cand termin cu exercitiile, partile mele componente se simt totusi ceva mai bine Cel mai avantajat pare ca e muschiul biceps. El e din ce in ce mai solid.
Ma bucur cand apuc cate o racheta de tenis si pot sa-mi antrenez degetele si incheietura. Imi place si atunci cand arunc sageti la tinta, in jocul de darts. Pe bune.
Mai sunt o gramada de lucruri care intra in fisa postului meu, dar am obosit si n-o sa ma lungesc acum.
Ziua se apropie de sfarsit. Mai am de apasat un pic butoanele telecomenzii si cateva taste de la calculator. Urmeaza o pauza de cateva ore in care as vrea sa ma odihnesc. Maine ma asteapta o zi la fel de incarcata.